In faimoasa nuvela Dune din 1965 a lui Frank Herbert, autorul
descrie o planeta care a intrat intr-un proces aproape complet de
desertificare. Dune a fost denumita „prima nuvela de ecologie
planetara” ce prezice o lume distopica (imaginatie negativa),
lipsita de apa.
Fremenii, putinii supravietuitori ramasi ai acestei lumi ostile
s-au retras din mediul dur de la suprafata in ceea ce ar putea fi
considerate niste oaze subterane. Departe de a fi niste locatii
idilice, aceste adaposturi, denumite „sietch”, reprezinta un fel de
banci subterane de stocare a apei. Lichidul vital inseamna bogatie
in realitatea alternativa prezentata in poveste. Este conservat cu
sfintenie, consumat rational si controlat, ascuns in secret si
protejat.
„Imi place ideea. Si chiar mai mult imi place cum arata”, a
declarat arhitectul, autor al unor desene ce infatiseaza posibila
lume a viitorului.
Sursa:
Gizmodo
CITESTE
SI: